Adolf Andersen

Ca o consecinţă directă a dezvoltării impetuoase a şahului în lumea întreagă, prin disputarea din ce in ce mai frecventă a meciurilor individuale, prin cresterea numarului de intalniri prin corespondenta, prin aparitia cu regularitate a publicatiilor sahiste, carti, si reviste, se contureaza ideea organizarii unui concurs al celor mai buni sahisti ai lumii.

Adept entuziasmat al acestei idei a fost Saunton; sustinut de clubul londonez "St. George's", la 8 februarie 1851 trimite tuturor sahistilor cunoscuti, indiferent de tarile carora apartineau, invitatia de a participa la primul turneu cu adevarat international inregistrat in istoria sahului. S-a scontat pe participarea a 32 de mari jucatori din Franta, Germania, Rusia, Austro-Ungaria, si bineinteles Anglia. Nu s-au prezentat decat 16 concurenti dintre care doar 6 straini. Tottusi, turneul, organizat cu prilejul expozitiei internationale din Anglia la 26 mai 1851, in saloanele clubului "St. George's", a fost cea mai mare intrecere pe care a cunoscut-o istoria sahului, pana in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Dupa declaratia lui Staunton, turneul "a constituit inceputul unei noi epoci in istoria civilizatiei"!
Din Germania au sosit la Londra Karl Mayer si Adolf Andersen, apoi Berngard Horvitz,jucator de origine germana care traia insa la Londra, maestrul francez Lionel Kieseritzky, maestrul din Austro Ungaria, Joszef Szen si americanul Johan Iacob Lowenthal.
Iata cum descrie Adolf Andersen cateva momente din timpul desfasurarii turneului, intro-o corespondenta pentru o revista germana.
"In urna au fost puse 16 bilete. Pe cate doua din ele era scris acelasi numar. Jucatorii care trageau acelasi numar jucau intre ei. In afara de aceasta, unul din bilete era alb, celalalt galben; cel care tragea biletul alb juca cu piesele albe in prima partida.
A doua zi, la 27 mai, ora 11 dimineata, a inceput lupta. Toata dimineata cele opt perechi joaca la clubul "St. George's". Nu e prea confortabil. Mesele si scaunele sunt mici si joase. Marginile tablelor de sah depasesc marginile meselor. Langa jucatori nu este loc pentru cel care scrie mutarile. Si nu este loc nici sa te sprijini de masa. Insa englezii nu sufera din cauza acestor incomoditati. Drept ca o lumanare, englezul sta nemiscat, cu ambele degete mari bagate in buzunarele jiletcii si priveste tabla gandindu-se la o mutare de jumatate de ora. Cateodata poti sa oftezi de o suta de ori pana cand, in sfarsit, cu o miscare rapida si hotrata, englezul executa mutarea."
Surpriza cea mai mare a constituit-o insa faptul ca victoria a revenit mai putin conoscutului maestru german Adolf Andersen, tanar profesor de folosofie si matematica din orasul Breslau. De fapt cine a fost Andersen si cum se explica victoria lui stralucita ?

S-a nascut in 1818, intr-o familie modesta din orasul Breslau. De mic copil, de la varsta de noua ani, descopera sahul si tainele lui. Pentru prima data intalneste o carte de sah, volumul in care Moses Hirschell a adunat si a comentat partidele lui Greco si Stamma. Se spune ca elev fiind, cunostea mult mai bine cartile de sah decat textele lui Platon sau Cicero, ceea ce insa nu l-a impedicat sa termine scoala stralucit. Isi continua studiile la Universitatea din Breslau si ataca energic si inventiv sahul. In 1842 publica o carte intitulata "Probleme pentru sahisti" cu lucrari in care elmentul combinativ este preponderent si uluitor. Acesta va fi de fapt trasatura dominanta a lui Andersen, aceasta va uimi curand intreaga lume. Aparitia lui Andersen in Germania nu este intamplatoare. In epoca respectiva, dupa Franta si Anglia, Germania era a treia tara europeana unde sahul cunostea o mare dezvoltare. La berlin exista un club puternic de sah al carui presedinte, Bledov (1795-1840) a fondat revista "Schachzeitung". Se dezvolta o adevarata scoala. Apar sahisti straluciti, ca Paul Rudolf von Bielguer, locotenent, autor al lucarii Handbuch, lucrare stralucita pe care tanarul autor din cauza mortii mult prea timpurii, nu a reusit sa o desavarseasca. Sarcina aceasta si-a asumat-o un alt mare sahist Tassilo von Heydebrand und der Lasa, mare functionare si diplomat.
Asadar la marele turneu de la Londra erau desemnati sa participe Lasa, care din cauza multiplelor obligatii profesionale s-a declarat indisponibil, si Mayet. In situatia creata, oficialitatile sahiste l-au desemnat pe Andersen. Este interesant de amintit ca, desi Andersen s-a impus prin extraordinarul sau talent combinativ, prin stilul sau de joc exploziv, acesta nu se putea mandri pana la data amintita cu nicio performanta incredibila. A sustinut doua intalniri cu Bledov - 5 partide, din care a reusit doar o remiza si cu Lasa - din 7 partide a castigat una singura! Atunci Andersen s-a intors la vechii maestri si a inceput sa studieze sarguincios partidele inaintasilor. Intre timp, la Berlin sustine examenele si devine licentiat in limba germana si matematica. Tot aici are ocazia sa-i intalneasca in cluburile de sah pe cei mai mari sahisti ai tarii. Inaintea turneului de la Londra, Andersen sustine un meci cu Hervitz , incheiat la egalitate : 5 - 5. Meciul trebua sa cuprinda 11 partide, dar nici unul dintre cei doi concurenti nu a dorit ca rezultatul meciului sa fie decis in aceasta ultima partida, astfel incat au convenit sa intrerupa meciul la egalitate. Dupa ce a devenit cunoscut, faptul ca va reprezenta Germania la marele turneu de la Londra, si-a interupt activitatea profesionala si a inceput antrenamente intese cu partide jucate in compania unor jucatori puternici, cum ar fi Mayet, Dufresnes sau Falckbeer. Bine pregatit Andersen a atacat direct locul I.

Turneul s-a jucat in patru tururi : primul eliminatoriu, califica pe cel ce obtinea, inaintea celorlalti doua victorii. In urmatoarele trei tururi castiga cel ce obtinea primul patru victorii. Este interesant de remarcat ca daca si urmatoarele tururi s-ar fi disputat dupa sistemul primului, adica pana la a doua victorie, nu pana la a patra, Andersen nu ar mai fi castigat turneul deoarece in turul al - II lea a pierdut primele doua partide jucate cu Szen. Iata acum rezultatele :

Turul 1 Eliminatoriu :

Andersen - Kiseritizky 2 (jumate) - 1 (jumate)
Wywill - Lowe 2 - 0
Williams - Lowenthal 2 - 1
Staunton - Brodie 2 - 0
Szen - Newman 2 - 0
Kennedy - E. Kennedy 2 - 0
Horvitz - Bird 2(jumate) 1 (jumate)

Turul 2 :

Andersen - Szen 4 - 2
Wywill - Kennedy 4(jumate) - 3(jumate)
Williams - Mucklow 4(jumate) - 2(jumate)
Staunton - Horvitz 4(jumate) - 2(jumate)

Turul 3 :

Pentru locurile 1 - 4
Andersen - Stauton 4 - 1
Wywill - Williams 4 - 3

pentru locurile 5-8
Szen - Horvitz 4 - 0
Kennedy - Mucklow 4 - 0
Ultima pereche nu a mai continuat concursul.

Turul 4 :

Locurile 1 - 2 : Anderson - Wywill - 4(jumate) - 2(jumate)
Locurile 3 - 4 : Williams - Staunton - 4(jumate) - 3(jumate)
Locurile 5 - 6 : Szen - Kennedy - 4(jumate) - (jumate)
Locul 7 : Horvitz (fara joc)
Locul 8 : Mucklow

Extraordinar de mare a fost deceptia englezilor atunci cand marea lor speranta, Staunton, a fost infrant de Andersen. Imediat, presa engleza a lansat atacuri la adresa lui Andersen, sustinand ca l-a ajutat mai mult zeita Fortuna, decat stiinta si ca Staunton a fost bolnav. S-a propus organizarea unui meci Staunton - Andersen, dar n-a avut loc niciodata. Cu toata amaraciunea englezii nu au putut sa nu recunoasca stralucitele merite ale maestrului german, caruia la Berlin i s-a facut o primire princiara si sa nu publice partidele marelui jucator. In primul numar al revistei "Chess Player" a fost prezentata o partida jucata contra lui Kiseritzky si unanim recunoscuta apoi ca "partida nemuritoare" a sahului mondial.