Cum sa nu fie nevoie de pioni
Ei stau atat de linistiti acolo in primul rand
Unul pe un patrat alb altul pe un patrat negru
Cum au fost asezati cum vor fi
Acum si in veacul veacului
Fac inainte doar cate-un pas
Atat de incet obositor de incet
Se inlocuiesc intre ei cu un fel de imbratisare
Si cad apoi abia auziti
Intr-o foarte larga intunecime
Dar mai inainte apara regele si regina
Si ofiterul si calul lui
Si tunul si tunul
Si dupa ce totul se termina
Contempla fumul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu